joi, 23 februarie 2012

Inceput.

La inceput..

  Mereu un nou inceput ne incanta,ne face sa ne simtim in al 9-lea cer,un paradis trecator. Cu totii cunoastem sentimentul acesta,cu totii stim ca atunci cand dupa o perioada de lacrimi si suflet bucati apare o persoana noua careia ii acorzi cea mai multa atentie si te face cel mai fericit om. Totul esti doar la inceput,cand iti da mesaje dimineata si iti face ziua atat de minunata,cand noaptea nu adoarme niciodata fara sa iti spuna cat de mult te iubeste,cand va contraziceti care iubeste mai mult si impartiti zambete minunate. In fiecare zi aflii ceva noua si astept cu nerabdare sa il intalnesti,va vedeti foarte des si totul esti superb.

Mai tarziu..

 Dupa ceva timp totul incepe sa arate ca vechia ta relatie,atunci cand va vedeati destul de rar si vorbeati cand isi aducea aminte de tine. Devine mai important sa mergi cu prietenii in oras,sa stai in fata calculatorului sa te joci tot felul de jocuri tampite,sa vorbesti cu oameni pe care nici macar nu ii cunosti si intr-un final sa uiti ca un suflet asteapta nerabdator sa te vada,sa iti miroasa parfumul si sa il faci fericit. Si uite asa apar reprosurile si dorinta de a schimba ceva la acea persoana,pentru ca noi de multe ori uitam sa iubim oamenii cu defectele si calitatile lor. 



Apoi..

Apar certurile mari,injuraturile si multe reprosuri. Ii intorci spatele si pleci. Isi mai aduce aminte cineva de iubire? De mesajele pe care i le dadeai? Si de toata iubirea voastra? Ei bine ea e acolo: calcata in picioare,parasita,plina de mizerie si noroi dar inca mai exista si lupta pana in ultimul moment sa va deschida ochii,sa va arate ca sunteti extrem de prosti. Dar voi va ascultati prietenii care in situatiile astea iti dovedesc ca sunt cei mai prosti actori si ca dupa ce au spus atata timp "ce bine va sta impreuna" acum iti spun "oricum nu va potriveati."

Deci..

Decideti ca e mai bine sa terminati,sa isi gaseasca  fiecare alt drum,o alta cale de mers cand stiti destul de bine ca pe drumul care mergeati voi era soare si asfalt si multe flori,in schimb pe drumurile diferite mereu ploua si toate florile au disparut,va tarati prin noroi. Sunt nopti nedormite si regretul ca ai fost prea slab sa lupti pentru ce era al tau,pentru ceea ce sufletul tau adora.

[P.S. Felicitarile mele pentru oamenii care dupa mult timp se comporta la fel de frumos ca la inceput.:*]


joi, 16 februarie 2012

Diferit.




 Raul si suferinta fac parte din viata noastra. Nu exista om sa nu fi plans macar odata in viata pentru ca a fost parasit sau neglijat de fiintele pe care le iubea. Pentru ca de fiecare data cand acorzi prea multa atentie unui om are tendinta de a te calca in picioare. De multe ori cei la care tii te vor face sa suferi stiind ca din iubire nu le vei reprosa nimic. Am realizat ca indiferenta este cea mai puternica arma,nu razbunarea. Pentru ca la un moment dat te vei ridica din praf,te vei scutura si vei merge mai departe fara sa te uiti inapoi sau sa te intereseze de oamenii care ti-au facut rau,nici macar nu ii privesti,iar atunci ei se simt neglijati asa cum te simteai tu cand erai acolo in genunchi si nimeni nu iti  intindea o mana sa te ridici,nimeni nu te scutura si nu te incuraja. Singur ti-ai dat putere,ai rupt lanturile durerii si ai privit dincolo de bariere,dincolo de neputinta ta ai gasit un real ajutor in tine.
Atunci ei isi cer scuze ca te-au tratat cu indiferenta,dar nu pentru ca regreta,ci pentru ca ei considera ca nu ti-au facut destul rau. Insa tu ti-ai invatat lectia mai bine ca pe o formula la matematica,stii ca numai ai nevoie de astfel de oameni,cu un miliard de masti si plini de rautate.


  Fericirea e o alta traire care il insoteste pe om de-a lungul vietii. Un zambet sincer poate inlocui un milion de cuvinte care nu reprezinta nimic daca nu sunt spune din inima. Uneori e greu sa gasesti fericirea,dar noi nu ne dam seama ca fericirea consta in cele mai simple lucruri,nu in cele mai complicate. Putini sunt oamenii care sunt langa noi cand ne este greu,cand sufletul este plin de 
rani ne simtim mult mai bine atunci cand o persoana ne ofera un servetel pentru a ne sterge lacrimile si ne incurajeaza. 








luni, 13 februarie 2012

Povestea inimii.

 Sunt miliarde clipele in care inima ta refuza sa mai traiasca,sa infrunte in continuare obstacolele si rautatilor celor fara de inima,cand biata inima pur si simplu numai poate si totusi ea merge mai departe. Si de-ar avea saraca gura sa tipe,cu siguranta multi ar ramane fara auz,uimiti de toate gropile prin care a fost tarat acest fragil suflet. De multe ori inima e insetata de iubire,de un strop de iubire.
Dupa ceva timp iti dai seama ca nimanui nu ii pasa de inima ta,acesti NEOAMENI nu stiu ce inseamna a avea inima. Resemnata,zambesti si incerci sa iti faci sufletul fericit,sa te agati de orice speranta pentru a fi mai fericita,pentru a reusi sa stai in picioare si nu sa te tarasti pe jos.
Si apoi apare o persoana care te ajuta sa cunosti din nou fericirea,care iti ofera cele mai frumos zambet din cate ai vazut pana acum. Inima ta radiaza din nou de fericire,e nebuna dupa dragoste. Mirosul lui ti s-a imprimat in haronac si parca nu iti mai vine sa il speli sau sa il dezbraci. Imaginea lui este peste tot,la fel ca parfumul lui. 


sâmbătă, 11 februarie 2012

Inestimabil.

Dupa o mica pauza,realizez ca fericirea e mai importanta ca orice,un zambet iti da putere si speranta,te face sa iti dai seama ca oricand se va putea mai rau,pentru ca asta e deviza mea "niciodata nu ma plang de durerea mea pentru ca se va putea si mai rau" .Desi sunt multe zilele in care ma lovesc de ziduri si nu reusesc sa ajung in varf,orice inaintare pe acest zid inseamna o lupta castigata. De multe ori eram obisnuita sa fac un pas inainte si doi inapoi,din fericire in ultimul timp avansez si niciodata nu dau inapoi. Acest zid are si locuri mai greu de urcat dar stiu ca nu am voie sa cad,ca toata munca mea va ajunge intr-un final la un rezultat. Sunt perseveresta si ma bucur ca mi-am dat seama de asta. Deci zambiti indiferent de situatie,totul va fi mai usor.:-*

duminică, 5 februarie 2012

Ce simti?

 Acum e din nou o zi urata,la fel ca cea de ieri,pentru ca in viata mea o zi buna vine dupa saptamani de durere. Astazi ma trezesc straina de oamenii si lucrurile pe care candva,acum putin timp le cunosteam foarte bine,simt ca e vina mea ca traiesc intr-o continua durere,ca imi pasa mult prea mult de cei din jurul meu si prea putin de mine.Simt ca ma prabusesc,ma duc in cea mai adanca prapastie,ma lovesc de tot felul de lucruri dar nu pot sa ma prind de ele,nu ma mai pot salva. Am ajuns sa numai suport ca cineva sa ridice tonul,sa imi aduca aminte de trecut. E greu cand observi ca toti prietenii tai sunt loviti de aceleasi probleme,cand fericirea este doar o amintire care astazi iti aduce doar zambetul pe buze pentru cateva secunde. Ochii mei sunt deja mult prea obositi,nu mai pot sa planga,macar asa ma simteam mai bine apoi,acum sunt doar un ocean de durere si resentimente. 




 Si e greu,dar cine sa te inteleaga. Toti au acum problemele lor si numai au timp de bine,desi eu incerc mereu sa imi fac timp,sa dau sfaturi si sa ascult,dar cu regret realizez si acum pentru a nu stiu cata oara ca nu multi oameni sunt asa cum sunt eu,majoritatea sunt plini de indiferenta.



joi, 2 februarie 2012

Heei.:*

Buna dimii:*

 Ei bine astazi ma simt putin mai bine decat ieri,vantul mi-a soptit aseara la ureche ca intr-o zi va fi mai bine si ca durerea este insotita intotdeauna de alte mii de stari care nu te fac deloc sa te simti bine. Astazi privesc plina de fericire in trecut si imi aduc aminte cu nostalgie de toate clipele frumoase pe care mi le-ai oferit,de vara minunata pe care cu siguranta nu o voi uita niciodata. E vorba despre fiinta care m-a facut sa cunosc cel mai minunat sentiment,care m-a facut fericita din cel mai nefericit om. Azi,acum imi dau seama ca niciodata plecarea ta nu ar fi trebuit sa imi provoace durere pentru ca amintirea ta imi aduce zambetul pe buze si in cele mai grele zile,cand toata lumea are impresia ca sunt in genunchi amintirea zambetului tau imi da putere sa ma ridic.



miercuri, 1 februarie 2012

Fericire tarzie.


Dupa o noapte si ceva nedormita ma trezesc la fel de lipsita de viata ca si ieri.Sunt mandra de mine intr-un fel si totusi viata mea ma dezgusta. Pot spune ca sunt o persoana prefacuta dar nu cum inteleg majoritatea oamenilor sensul cuvantului "prefacut". Am puterea,imensa putere de a afisa un zambet dragut si inocent,de a parea un om puternic chiar daca sufletul meu e inundat de lacrimi si sfasiat de sperante.Acum e mai greu decat inainte,e mai dureros decat atunci cand doar o julitura imi provoca durere. Acum mii de zgarieturi,rani,semne imaginare sunt adanc amprentate in sufletul meu. Unele mai importante si altele care pur si simplu nu imi dau pace niciodata. Sunt amintiri care nu te lasa sa traiesti si sute de mii de intrebari. Oamenii te trateaza cu indiferenta,acei oameni care cu putin timp in urma iti promiteau iubire vesnica,iar eu ca un om plin de speranta aveam impresia ca asa va fi. Si acum chiar daca as vrea nu pot sa mai ofer iubire,sunt indiferenta pentru ca acesti vanatori de vieti m-au facut sa devin asa. Iar acum cand ies pe strada din nou voi afisa acea masca,voi fi acelasi om nefericit de puternic..