miercuri, 12 decembrie 2012

Vorbeste sufletul

 O alta noapte in care somnul nu vrea sa ma viziteze, defapt gandurile nu vor sa ma lase sa dorm. Iar intr-un final inchid ochii si simt o mana care-mi mangaie parul. Devin speriata si imi este teama sa deschid ochii. Intr-un final parca mai mult obligata am privit in jur. Nu eram in camera mea! Era totul ciudat si necunoscut mie.. Si imediat apar in jurul meu tot felul de oameni,oameni pe care ii cunosteam de care amintirile ma tineau legata. Eram speriata. Ma intrebam tot timpul unde sunt,ce caut eu aici? Vedeam oamenii dragi mie carora eu nu le mai sunt draga,persoane care ma priveau rece si parca fara nicio retinere. Atunci ma intorc cu spatele si realizez a cui era mana fina a carei atingere era plina de dragoste. Asteptam sa imi zica ceva,voiam sa imi zica ceva si glasul ei imi atinge auzul :

  - Dragul meu copil au trecut zile grele si multe de cand nu te-am mai vazut,dar sa stii ca dragostea pe care ti-o port inca de cand ai aparut in pantecul meu nu se va epuiza niciodata. Nu iti mai lasa sufletul calcat in picioare esti inca prea fragila.. Iubeste tot ce traieste sub soare dar invata sa iti cunosti limitele..



  Lacrimile nu imi permiteau sa vorbesc. O vedeam,ii auzeam glasul,o strangeam de mana.. Imi caut putere in adancul sufletului sa ii pot spune ceva ,iar ea imi vorbeste din nou: " Scumpo nu incerca sa imi vorbesti,eu stiu tot ce simti,iti cunosc sufletul la fel cum iti stiu si slabiciunile. Lacrimile tale ma infioara,ma omoara! Numai plange! Draga mea,toti oamenii au defecte si nu trebuie sa ii judeci. Indeparteaza-te de cei care nu sunt demni de tine,care nu iti apreciaza inima. Imi lipsesti,ingerul meu! Dar nu plange pentru ca de fiecare data cand lacrimile tale ating perna, o bucata din suflet mi se desprinde." Si ea a disparut. O strig cu toata puterea si vocea mea disperata rasuna. O privesc departe cum sta si zambeste si imi vegheaza fiecare zi.. si am inceput sa vorbesc singura " dar mama de ce tu nu poti fi mereu langa mine? De ce? " Iar atunci aud o voce fara sa vad vreun chip care incepe sa-mi vorbeasca : " Tu suflet bland si fragil,numai plange! Viata nu iti ia niciodata fara sa iti dea ceva in schimb,dar nu fi prea orbita de durere si de lipsa unei persoane pentru ca sar putea sa pierzi dragostea altora. Putini sunt cei care te iubesc intr-adevar. Dar n-ai inteles tu oare ca un suflet se modeleaza datorita altui suflet? Nu stii tu oare ca cei care te alunga te vor ruga intr-o zi sa te intorci,sa le vorbesti,sa ii ajuti.. Tu te vei intoarce normal! Dar iti vei lovi mai tare sufletul! Stii eu sunt cel care vorbeste,sunt eu,sufletul tau! M-au terminat toate problemele tale,te rog construieste un zid inaintea mea! Si nu lasa sa intre decat pe cei care se chinuie sa ajunga acolo.."

   Am inchis ochii si i-am deschis iar.. Sunt in camera mea! Dar perna e plina de lacrimi. A fost vis? 

luni, 10 decembrie 2012

Alegeri


    Cu timpul oamenii au de facut alegeri,alegeri care le vor schimba viata,care le vor influienta comportamentul. Oamenii buni aleg sa adaposteasca in sufletul lor exact opusul bunatatii,raul. Oameni care nu stiu sa aleaga,oameni visatori. Nu e rau sa visezi,dar e bine sa te mentii la realitate in timp ce visezi,e bine sa iti cunosti limitele,sa stii de unde ai plecat si sa vezi unde ai ajuns,sa stii ce iti face rau si sa il indepartezi.

   Si eu am facut alegeri,multe alegeri..

    Am ales sa pastrez in sufletul meu oameni care nu meritau nici macar un gram din atentia mea si sa ii alung pe cei care ma sprijineau neconditionat. Am ales sa merg prin ploaie,sa suport furtuna doar pentru a avansa. Am ales sa merg mai departe desi drumul era plin de noroi si eu eram murdata. Bune sau rele au fost alegerile mele. Sau ale sufletului meu,care uneori alege exact ce mintea mea respinge. Uneori nu am avut dreptul sa aleg. E mai usor sa poti sa alegi decat sa ti se impuna ceva. 

  Alegea mintea sau sufletul? La mine din pacate,sufletul. Se impune de multe ori si de multe ori alegerile lui nu sunt tocmai bune,sa nu zic proaste de-a dreptul. 
  
  Azi,eh.. Azi toti aleg ambalajul si nu se mai uita la calitatea produsului,aleg sa se adaposteasca de furtuna si nu sa mearga prin ea,aleg oameni rai si ii resping pe cei buni.. 

miercuri, 5 decembrie 2012

Te privesc.

 Sunt pierduta,pierduta in amintiri si resentimente. E greu! Sunt plina de ura si totusi te iubesc. Vreau sa te uit! Dar pe cine mint? Abia astept clipa in care iti voi intalni chipul din nou. Te mananc din priviri,dar parca nu ma mai satur de tine! Parca as fi un leu infometat,iar tu apari in calea mea ca o salvare de la moare. Sunt ridicola stiu! Pentru ca mii de intrebari imi rascolesc sulfetul. Unde e orgoliul meu? Unde am disparut eu de atunci? Eu de cand te-am cunoscut pe tine.. Eram fericita,o fericire de om indragostit. Dar tu ai luat aceasta fericire,ti-ai permis sa o iei. Pana la urma cine esti tu? Pentru ei esti un simplu oarecare,un om normal. Dar pentru mine ? Grea intrebare si as gasi,as cauta mii de raspunsuri. Dar raspund simplu si sec,tu pentru mine nu esti nimic.

  Iar mint! Si sufletul ma trage la raspundere,ma cearta.. As fi sincera dar pentru ce? Defapt pentru cine? Si imi imaginez ziua in care tu mi-ai aduce fericirea inapoi.. In care tu mai vei imbratisa si buzele noastre.. Eh! Visez.. E inuman sa simti atata durere si atata dor,e nefiresc! Sau poate e tipic oamenilor carora dragostea le-a intors spatele,care au iubit mai mult decat celalalt si care acum au ajuns asa,asa cum sunt eu. 
  Rad de mine! Ma privesc in oglinda si imi zic mereu: cat de idioata esti! cat de fraiera puteai fi atunci cand ai crezut ca el merita sa'i oferi tot ce tu ai.. Sufletul tipa la mine,e ranit. El e cel mai ranit.. Doar o singura intrebare mai am? Oare el ce simte? De ce ma priveste mereu insistent,cu o privire plina de speranta? De ce ochii lui imi spun atat de multe si totusi nu ma fac sa inteleg nimic. Multe intrebari.. 

luni, 3 decembrie 2012

Diferente


 Privesc in jur si vad tot felul de oameni diferiti. Unii fericiti,altii cuprinsi de tristete,unii visatori si timizi,altii mult prea realisti. Unii care dau sfaturi si ajuta,altii care sunt pur si simplu indiferenti. Orice trasatura a omului este frumoasa numai daca va sti sa o puna in evidenta. Vad oameni bogati si lacomi care-i privesc cu scarba pe cei care le cer ajutorul,vad oameni saraci si buni care-ti ofera din putinul lor. Si acum stau si ma gandesc unde este bogatia omului? In ce are in buzunar sau in ce are in suflet? Normal ca cele mai frumoase si indelungate averi raman in sufletul omului,avere care nu se termina cand iti cumperi haine sau bijuterii.

  ..si privesc din nou in jur. Strada e goala,nu se aud glasurile dulci si placute ale copiilor. Si ma intreb oare ei unde sunt? Unde e copilaria lor? Iar raspunsul il primesc privind strada parasita. Si constat ca ei s-au privat de fericire. Sau pur si simplu au gasit un alt mod de a se bucura de copilarie. Dar apare o noua intrebare,se pot bucura ei oare singuri intre 4 pereti? Fara un prieten alaturi cu care sa rada si sa-si imagineze o lume complet altfel. Iar acum iar ma gandesc cate lumi existau in mintea mea cand eram un copil,cate imagini si scenarii scrise de mintea mea,ce actiune uimitoare si sfarsitul pe masura. Unde e imaginatia lor? Unde poate sa fie cand toti stiu ce e dragostea,cand ei nu se mai bucura la o ciocolata ci la un telefon. 

   Ochii mei intalnesc multe priviri triste. Unde este fericirea lor? Grea intrebare si mai greu este sa gasesti un raspuns. E trist sa intalnesti o privire care numai viseaza demult,care numai iubeste demult. Sunt stapaniti de probleme si uita! Uita sa se mai bucure de copiii care cresc cand ei nici nu isi dau seama,sa se bucure de zambetele pe care le primesc de la cei din jurul lor. Uita sa mai acorde timp celor din jur si constata cu tristete ca toti se indeparteaza de ei sau mai bine zis ei se indeparteaza de restul lumii. Si apare acel zid mare,solid pe care multi nu au curajul sa il urce. Ei pretind ca nu au putere,defapt nu au vointa.

[Visele oamenilor sunt aripi cu care acestia zboara spre cer.]