Am obosit!

Fiecare zi ma oboseste din ce in ce mai mult.E greu! Si numai pot sa ascund asta,mi-e prea greu,am obosit sa urc dealuri si sa cad in gol,am obosit sa ofer zambete si sa primesc ura,am obosit sa traiesc in atata rautate,pur si simplu,AM obosit! Vreau sa fiu iar copil,vreau sa simt iar cum totul mi se cuvine,sa primesc dragoste,sa iubesc oamenii fara sa stiu ca ei sunt rai.Numai vreau sa ma lovesc de ziduri,sa ma ranesc si sa plang. 

  E prea greu,e inuman sa simti atata durere intr-o singura inima,care defapt a gresit pentru simplu fapt ca ii pasa. Sunt sensibila,sufletul mi-e sensibil si apasat de prea mult dor,de prea multa neputinta. Numai vreau sa fiu eu! E asa de greu si obositor sa fii un om bun,implica prea mult efort.Nu ma compatimesc,nu vreau mila,vreau doar sa numai simt nimic,sa numai ies din casa pentru o vreme.

Maybe.

Fiecare om trece prin stari de depresie,repulsie,nervi,tristete,fericire,dragoste. Dar toti traim toate acestea in moduri diferite,unii plang altii sparg,unii tipa altii se inchid in ei,felul de exprimare depinde de la un om la altul.

 Poate daca nu ar exista aceste sentimente nu am reusi niciodata sa ne cunoastem,sa ne invatam sa ne controlam iesirile,sa ne ascundem nervii. Poate oful cel mai mare nu e atunci cand ti se spune "La revederere! sau Adio!" ci atunci cand iti aduci aminte,cand ti se face dor,ei bine dorul,un alt sentiment complex fara care viata nu ar avea rost. Cata sinceritate,dragoste,tristete fericita simti in vocea unui om care rosteste sincer "Mi-e dor de tine!", fara dor nu ar fi iubire pentru ca doar atunci cand n-ai dragostea creste,atunci cand tanjesti,cand ti-e sete de un sarut sau o imbratisare..

Poate oamenii nu ar mai fi oameni daca nu ar exista toate acestea,care se leaga,care ii dau omului atat de multa incredere in sine chiar si atunci cand e trist,tristetea alta stare legata de om.. Cand esti trist plangi,nimic rau,lacrimile iti fac bine,te linistesc. Uimitor,chiar si tristetea iti da putere! 

  Si acum numai exista "poate".

  Sigur fara dragoste nu am fi oameni,nu ne-am numi oameni. Nu poate fi persoana pe lume sa nu ofere dragoste:de parinti,sot/sotie,copii,prieteni.. Dragostea e complexa,e o mare de cuvinte,de trairi,in dragoste gasim tot: putere,iertate,fericire chiar si tristete,nervi si gelozie. e NORMAL sa fim asa din moment ce iubim,sa ne facem griji,sa ne enervam,sa fim putin gelosi,sa ne tachinam,ca asa'i in iubire. 

Cate ceva..

                 Inca o dimineata plictisitoare,acum ce-i drept mai insorita,a inceput. Inca o zi in care visez la o lume mai buna fara atatea rautati inutile. E frumos sa dormi si sa visezi,dar doare extrem de tare cand te trezesti si realizezi ca visul numai este. Multi spun sa fii multumit de ceea ce ai si totusi nu inteleg de ce. Oare un om nu e capabil sa obtina ceea ce isi doreste cu adevarat,trebuie sa se multumeasca doar cu prezentul care nu aduce deloc fericire si de care eu sunt satula. Un om important din viata mea m-a invatat ca niciodata sa nu renunt la visele mele oricat de greu ar fi. Ciudat este ca atunci cand lupti foarte mult si obtii ceea ce vrei fericirea nu este atat de mare cand iti aduci aminte de cate ori ai cazut pentru a ajunge acolo unde esti.

        Sentimentul e putin ciudat atunci cand intalnesti oameni din viata ta,oameni pe care nu te asteptai sa ii pierzi prea curand si realizezi ca tu pentru ei numai insemni nimic,iti raman doar poze,melodii,amintiri . Dar tu ca un om puternic nu ar trebui sa privesti niciodata cu regret sau cu lacrimi in ochi acele clipe si nici nu ar trebui sa judeci oamenii pentru ca numai sunt ca inainte,pentru ca ceea ce ramane cu adevarat important este ca niciun om care te iubeste mult si care te apreciaza nu va renunta la tine asa de usor. 

Inceput.

La inceput..

  Mereu un nou inceput ne incanta,ne face sa ne simtim in al 9-lea cer,un paradis trecator. Cu totii cunoastem sentimentul acesta,cu totii stim ca atunci cand dupa o perioada de lacrimi si suflet bucati apare o persoana noua careia ii acorzi cea mai multa atentie si te face cel mai fericit om. Totul esti doar la inceput,cand iti da mesaje dimineata si iti face ziua atat de minunata,cand noaptea nu adoarme niciodata fara sa iti spuna cat de mult te iubeste,cand va contraziceti care iubeste mai mult si impartiti zambete minunate. In fiecare zi aflii ceva noua si astept cu nerabdare sa il intalnesti,va vedeti foarte des si totul esti superb.

Mai tarziu..

 Dupa ceva timp totul incepe sa arate ca vechia ta relatie,atunci cand va vedeati destul de rar si vorbeati cand isi aducea aminte de tine. Devine mai important sa mergi cu prietenii in oras,sa stai in fata calculatorului sa te joci tot felul de jocuri tampite,sa vorbesti cu oameni pe care nici macar nu ii cunosti si intr-un final sa uiti ca un suflet asteapta nerabdator sa te vada,sa iti miroasa parfumul si sa il faci fericit. Si uite asa apar reprosurile si dorinta de a schimba ceva la acea persoana,pentru ca noi de multe ori uitam sa iubim oamenii cu defectele si calitatile lor. 

Apoi..

Apar certurile mari,injuraturile si multe reprosuri. Ii intorci spatele si pleci. Isi mai aduce aminte cineva de iubire? De mesajele pe care i le dadeai? Si de toata iubirea voastra? Ei bine ea e acolo: calcata in picioare,parasita,plina de mizerie si noroi dar inca mai exista si lupta pana in ultimul moment sa va deschida ochii,sa va arate ca sunteti extrem de prosti. Dar voi va ascultati prietenii care in situatiile astea iti dovedesc ca sunt cei mai prosti actori si ca dupa ce au spus atata timp "ce bine va sta impreuna" acum iti spun "oricum nu va potriveati."

Deci..

Decideti ca e mai bine sa terminati,sa isi gaseasca  fiecare alt drum,o alta cale de mers cand stiti destul de bine ca pe drumul care mergeati voi era soare si asfalt si multe flori,in schimb pe drumurile diferite mereu ploua si toate florile au disparut,va tarati prin noroi. Sunt nopti nedormite si regretul ca ai fost prea slab sa lupti pentru ce era al tau,pentru ceea ce sufletul tau adora.

[P.S. Felicitarile mele pentru oamenii care dupa mult timp se comporta la fel de frumos ca la inceput.:*]

Diferit.

 Raul si suferinta fac parte din viata noastra. Nu exista om sa nu fi plans macar odata in viata pentru ca a fost parasit sau neglijat de fiintele pe care le iubea. Pentru ca de fiecare data cand acorzi prea multa atentie unui om are tendinta de a te calca in picioare. De multe ori cei la care tii te vor face sa suferi stiind ca din iubire nu le vei reprosa nimic. Am realizat ca indiferenta este cea mai puternica arma,nu razbunarea. Pentru ca la un moment dat te vei ridica din praf,te vei scutura si vei merge mai departe fara sa te uiti inapoi sau sa te intereseze de oamenii care ti-au facut rau,nici macar nu ii privesti,iar atunci ei se simt neglijati asa cum te simteai tu cand erai acolo in genunchi si nimeni nu iti  intindea o mana sa te ridici,nimeni nu te scutura si nu te incuraja. Singur ti-ai dat putere,ai rupt lanturile durerii si ai privit dincolo de bariere,dincolo de neputinta ta ai gasit un real ajutor in tine.
Atunci ei isi cer scuze ca te-au tratat cu indiferenta,dar nu pentru ca regreta,ci pentru ca ei considera ca nu ti-au facut destul rau. Insa tu ti-ai invatat lectia mai bine ca pe o formula la matematica,stii ca numai ai nevoie de astfel de oameni,cu un miliard de masti si plini de rautate.

  Fericirea e o alta traire care il insoteste pe om de-a lungul vietii. Un zambet sincer poate inlocui un milion de cuvinte care nu reprezinta nimic daca nu sunt spune din inima. Uneori e greu sa gasesti fericirea,dar noi nu ne dam seama ca fericirea consta in cele mai simple lucruri,nu in cele mai complicate. Putini sunt oamenii care sunt langa noi cand ne este greu,cand sufletul este plin de 

rani ne simtim mult mai bine atunci cand o persoana ne ofera un servetel pentru a ne sterge lacrimile si ne incurajeaza. 

Povestea inimii.

 Sunt miliarde clipele in care inima ta refuza sa mai traiasca,sa infrunte in continuare obstacolele si rautatilor celor fara de inima,cand biata inima pur si simplu numai poate si totusi ea merge mai departe. Si de-ar avea saraca gura sa tipe,cu siguranta multi ar ramane fara auz,uimiti de toate gropile prin care a fost tarat acest fragil suflet. De multe ori inima e insetata de iubire,de un strop de iubire.

Dupa ceva timp iti dai seama ca nimanui nu ii pasa de inima ta,acesti NEOAMENI nu stiu ce inseamna a avea inima. Resemnata,zambesti si incerci sa iti faci sufletul fericit,sa te agati de orice speranta pentru a fi mai fericita,pentru a reusi sa stai in picioare si nu sa te tarasti pe jos.

Si apoi apare o persoana care te ajuta sa cunosti din nou fericirea,care iti ofera cele mai frumos zambet din cate ai vazut pana acum. Inima ta radiaza din nou de fericire,e nebuna dupa dragoste. Mirosul lui ti s-a imprimat in haronac si parca nu iti mai vine sa il speli sau sa il dezbraci. Imaginea lui este peste tot,la fel ca parfumul lui. 

Inestimabil.

Dupa o mica pauza,realizez ca fericirea e mai importanta ca orice,un zambet iti da putere si speranta,te face sa iti dai seama ca oricand se va putea mai rau,pentru ca asta e deviza mea "niciodata nu ma plang de durerea mea pentru ca se va putea si mai rau" .Desi sunt multe zilele in care ma lovesc de ziduri si nu reusesc sa ajung in varf,orice inaintare pe acest zid inseamna o lupta castigata. De multe ori eram obisnuita sa fac un pas inainte si doi inapoi,din fericire in ultimul timp avansez si niciodata nu dau inapoi. Acest zid are si locuri mai greu de urcat dar stiu ca nu am voie sa cad,ca toata munca mea va ajunge intr-un final la un rezultat. Sunt perseveresta si ma bucur ca mi-am dat seama de asta. Deci zambiti indiferent de situatie,totul va fi mai usor.:-*