miercuri, 5 decembrie 2012

Te privesc.

 Sunt pierduta,pierduta in amintiri si resentimente. E greu! Sunt plina de ura si totusi te iubesc. Vreau sa te uit! Dar pe cine mint? Abia astept clipa in care iti voi intalni chipul din nou. Te mananc din priviri,dar parca nu ma mai satur de tine! Parca as fi un leu infometat,iar tu apari in calea mea ca o salvare de la moare. Sunt ridicola stiu! Pentru ca mii de intrebari imi rascolesc sulfetul. Unde e orgoliul meu? Unde am disparut eu de atunci? Eu de cand te-am cunoscut pe tine.. Eram fericita,o fericire de om indragostit. Dar tu ai luat aceasta fericire,ti-ai permis sa o iei. Pana la urma cine esti tu? Pentru ei esti un simplu oarecare,un om normal. Dar pentru mine ? Grea intrebare si as gasi,as cauta mii de raspunsuri. Dar raspund simplu si sec,tu pentru mine nu esti nimic.

  Iar mint! Si sufletul ma trage la raspundere,ma cearta.. As fi sincera dar pentru ce? Defapt pentru cine? Si imi imaginez ziua in care tu mi-ai aduce fericirea inapoi.. In care tu mai vei imbratisa si buzele noastre.. Eh! Visez.. E inuman sa simti atata durere si atata dor,e nefiresc! Sau poate e tipic oamenilor carora dragostea le-a intors spatele,care au iubit mai mult decat celalalt si care acum au ajuns asa,asa cum sunt eu. 
  Rad de mine! Ma privesc in oglinda si imi zic mereu: cat de idioata esti! cat de fraiera puteai fi atunci cand ai crezut ca el merita sa'i oferi tot ce tu ai.. Sufletul tipa la mine,e ranit. El e cel mai ranit.. Doar o singura intrebare mai am? Oare el ce simte? De ce ma priveste mereu insistent,cu o privire plina de speranta? De ce ochii lui imi spun atat de multe si totusi nu ma fac sa inteleg nimic. Multe intrebari.. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

inca un gand