miercuri, 21 noiembrie 2012

Ceata

 

Iar dimineaţă. După 2-3 ore de somn,deschid ochii cam greu.
    E miercuri,o zi friguroasa de toamna,în care sincer nu as prea ieşi din casa. E linistitor sa stai în casa,sa te bucuri de căldură unei încăperi si sa fii tu cu gandurile tale,sa scrii,sa citeşti,sa dormi. Dar datoria mă cheamă si trebuie sa mă imbrac sa ies afara.

   Plec de acasă cu tine-n gînd,frumos si trist gînd în acelaşi timp. Încă mai eşti în gîndul meu,normal! Deşi tu mai şters ca pe o urma de creta,ai şters cu buretele tot ce înseamnă fericire. La naiba! parcă ai fi chior,serios! Merg pe strada,plictisită si gandindu-ma la tot felul de lucruri. Unde eşti? Ti-e bine? Normal ca ti-e bine ce întrebare, tu ai ştiut mereu sa te descurci,ai ştiut mereu cum sa îi faci pe alţii sa sufere dar tu sa te scutesti de suferinţă. A trecut un an,un an! De cînd tu mi-ai întors spatele si de cînd în sufletul meu a apărut un izvor de tristeţe care numai seacă! Unde eşti? Te mai întreb pentru a mia oară. Acolo unde eşti cu siguranţă sufletul ti-e fericit.. Iar eu mă bucur,nu as vrea vreodată sa te ştiu suferind. 

  Mi-au îngheţat mîinile,păcat ca nu si sufletul! Sa numai simtă nimic,sa ingheti si tu acolo odată cu el si nici cea mai mare căldură sa nu te dezghete. Sa te pot privi si eu cu ochi indiferenţi si reci,sa zambesc atunci cînd te vad,sa nu-mi mai vad ochii stralucind,sa numai simt inima care-mi bate mai tare de fiecare data cînd te vede,parcă ar vrea sa iasă din piept si sa te îmbrăţişeze,nebună inima!

  M-am obişnuit cu frigul de afara. Si încă mai am destul de mers,tot cu tine-n gînd! Dar ceata îmi ingreuneaza drumul. Numai vad nimic în fata mea,decît ceată! O ceată groasă,care mă sperie,îmi da o stare de neliniste.E greu sa avansezi cînd drumul este plin de ceată,este obositor. Te dor ochii,defapt te doare inima! Si mă opresc,mă uit în jur. Parcă privirea mea caută ceva. Defapt nu era nimic in jur. Sunt obosită,numai pot sa merg mai departe,numai vreau.. Si totuşi privesc din nou drumul plin de ceată si realizez ca indiferent de ce se întîmpla trebuie sa merg înainte,ca un om puternic! Cum am fost mereu,cum m-a invatat viaţa sa fiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

inca un gand