Some nights

   

   Seri plictisitoare de toamna,cînd frigul nu te mai lasa sa te bucuri de frumusetea noptii si te impinge in casa.. In camera o sticla de cola si niste servetele. Asa incepe fiecare seara din ultima perioada a vietii mele.
   Ma gandesc ce tristi au ajuns oamenii din ziua de astazi,ce plictisitori devin de fiecare data cand imi vorbesc si cu ce teama privesc in trecut. Normal! Trecutul! Toti traiesc in trecut si uita sa se bucure de prezent. Vorbesc de ei,de oamenii tristi. Care traiesc din amintiri si nu stiu sa se mai bucure. Eu sunt fericita,desi ma simt trista mai mereu. Si eu ma gandesc la trecut ca la cea mai frumoasa perioada a vietii mele dar oare trecutul se gandeste la mine? Oare de fiecare data cand ma intalnesc cu trecutul el simte aceiasi fiori pe care'i simt si eu? Retorice intrebari. Stiu ca nu imi va raspunde nimeni,defapt niciun nu caut un raspuns. Mi-e dor! Asta simt in unele nopti,un dor de fericire. Dar privesc in jurul meu! Vad parinti care-si ingroapa copiii,vad copiii care-si plang parintii,vad certuri si crime,vad despartiri si familii destramate. Si uite asa imi ridic privirea din pamant! Sunt un om fericit chiar daca ma mai agat uneori de trecut imi trece repede. De ce? Pentru ca trecutul a uitat de mine,pentru ca trecutului eu nu ii mai trezesc fiori. Daca ma gandesc mereu la el unde-mi este fericirea? Nicaieri. Fericirea e chiar in mainile mele,nu trecutul ci prezentul trebuie sa imi ofere fericire. Defapt nu trebuie sa imi ofere nimeni fericirea,trebuie sa o gasesc eu in fiecare lucru pe care il fac,in fiecare persoana pe care o intalnesc acum,in prezent. 
   In unele nopti as vrea sa uit de tot. Dar apoi imi dau seama ca uitarea e cel mai trist sentiment. Sa numai ai amintiri sau persoane pe care le iubesti,sa privesti locuri si poze care sa nu-ti inspire nimic,sa vezi chipuri si sa  nu te lege nimic de ele,dureros sentiment. E grea si trista uitarea.