Dor.

Mi-e dor..

   

            Fericirea astazi lipseste din viata mea,sunt privata de zambetul pe care as vrea sa il am acum un zambet neprefacut si plin de bucurie,dar acum nu este asa,AZI NU! Aparent este o zi frumoasa,cu un soare stralucitor,dar in momentul in care ai iesit afara iti dai seama ca nu e tocmai asa minunat,frigul iti ingheata sangele. Asa sunt si eu acum,o persoana aparent fericita dar cu un suflet inghetat de durere,plin de dor si regrete. Si stiu ca nu ar trebui sa regret nimic,dar tot timpul am impresia ca se putea mult mai bine. Mi-e dor,mult prea dor de trecut,de persoanele care m-au facut cea mai fericita fiinta de pe pamant,cu care am pierdut ore intregi fara sa imi dau seama cat de repede trece timpul,care nu as fi vrut sa dispara din viata mea niciodata. Iar dispartitia asta s-a produs intr-o fractiune de secunda,dar oamenii vin si pleaca,mai devreme sau mai tarziu.

 Si iar imi doresc sa fiu din nou copil,sa simt mana bunicii cum imi mangaie parul,sa aud vocea calda a mamei si un dulce "Te iubesc" rostit din inima,din partea unui minunat barbat,tata. Mi-e mila de mine,pur si simplu mila atunci cand persoane dragi,care ma cunosc de cand sufletul meu era plin de inocenta imi spun cu regret ca le este dor de fericirea mea.. Si mie imi este dor si nu credeam vreodata ca oameni rai,suflete reci ma vor face sa devin atat de scarbita de lumea asta..

Astazi.

Minunate zile in care toti oamenii se ocupa de durerile altora si niciodata de fericirea lor,in care toti evitam sa spunem ceea ce simtim din orgoliu sau pur si simplu pentru a evita anumite reactii. Suntem prea ocupati cu lucruri minore si banale de altfel,ne gandim prea mult cum sa realizam lucruri marete si evitam lucruri atat de simple dar care cu siguranta ne vor aduce fericire.Sunt scarbita pentru ca toti se cred puternici si sunt plini de mandrie iar daca i-ai scoate din tipare,i-ai pune sa faca ceva neobisnuit imediat nesiguranta si frica de esec s-ar instala in mintile lor. Pentru ca asa sunt oamenii plini de prejudecati,le este frica de necunoscut crezand ca vor esua. Pana nu incerci,nu ai cum sa pierzi ceva,iar mai tarziu vei trai cu regretul ca putea sa fie ceva minunat,sa iti schimbe viata,iar tu ai fost atat de las incat nici puterea de a incerca nu ai avut-o. Oare cati dintre "curajosii" acestei lumi ar putea sa plece intr-o zi de acasa,fara o destinatie anume. Cati dintre noi am putea sa ne trezim intr-o zi sa luam niste haine gasite pe scaun si sa iesim pe strada fara sa ne uitam deloc in oglinda? Nu multi. Pentru ca suntem prea ocupati de aspectul "ambalajului" decat de continutul acestuia,de sufletul nostru care este privat de fericire doar pentru ca noi ne ocupam cu alte lucruri.